Dispariția

11 martie // 19:00
Centrul de Teatru Educațional Replika (Str. Lânăriei 93, București)

Producție: REACTOR de creație și experiment, Asociația Reciproca, Cluj-Napoca

Text: Alexa Băcanu
Regia și scenografia: Leta Popescu
Distribuție: Carina Bunea, Alexandra Caras, Cătălin Filip, Alina Mișoc, Endre Racz, Timea Udvari
INTRARE LIBERĂ pe bază de rezervare.

Afis Disparita-ReplikaSinopsis: Pornind de la un eveniment concret, dispariția unui elev, spectacolul urmărește reacțiile, relațiile și modul de raportare la lume a cinci adolescenți aduși împreună de circumstanțe și nu de afinități. Deși în ierarhia clară a liceului aceștia ocupă locuri fixe, diferențele dintre ei sunt superficiale – dincolo de ele, sunt uniți de aceeași perspectivă asupra figurilor de autoritate care îi limitează, asupra educației care vrea să îi modeleze după un anumit tipar, asupra mass-media care oferă spectacole absurde în căutare de rating. Realitatea spectacolului este o realitate a lor, subiectivă – de aici alunecarea din realitate în fantezie și invers, din 2015 într-o lume distopică a viitorului, dintr-un grup de adolescenți normali într-unul de supereroi. Dincolo de toate acestea, rămâne misterul dispariției: cine ar fi avut interesul să scape de Beni, cine l-a urât, cine l-a iubit și înspre cine arată indiciile. Răspunsul e mai complicat decât pare.

Cum s-a născut spectacolul: Observând că tinerii liceenii merg în mod tradițional la Teatru Național din Cluj, acolo unde, de cele mai multe ori sunt organizați de profesori, am încercat să aflăm de ce, și, mai important, cum se poate recâștiga acest public neînțeles, pretențios și sincer. Ne-am întrebat de ce merg la spectolele mari aproape obligați și de ce nu vin și la spectacolele independente. Am descoperit că, între teatrul pentru copii și cel pentru adulți, teatrul pentru adolescenți lipsește, creând o mare lacună în educația culturală a tinerilor.  De aceea, echipa de producție a spectacolului a organizat întâlniri și ateliere în liceele din Cluj Napoca. Prin varii exerciții și teme de discuție, s-a ajuns la un anumit grad de înțelegere și empatie cu noua generație a liceenilor, ceea ce s-a dovedit a fi esențial în crearea spectacolelor. Colectându-le poveștile și părerile despre lumea în care trăiesc, Alexa Băcanu a scris textul acestui spectacol, pentru ca Leta Popescu să îl tranforme în spectacol.

Impact educativ: După trei reprezentații urmate de discuții cu publicul, am  primit din partea liceenilor, un feed back îmbucurător. Ei s-au regăsit în fiecare personaj din spectacol și mai mult decât atât au avut păreri vehemente asupra personajului „Autoritatea”, personaj care intervine de patru ori pentru a susține patru cursuri disticte. În scrierea Alexei Băcacu, aceste cursuri de tip discurs sunt atacuri asupra sistemului de învățământ actual iar prin regia Letei Popescu ele devin momente de interacțiune cu publicul. Elevii citesc o poezie de Nichita Stănescu căruia îi fac un comentariu absurd, asistă la momentele de rasism împotriva ungurilor și sunt puși față în față cu drepturile și obligațiile pe care le au atunci când trec de la adolescență la maturitate. De asemenea, spectacolul este presărat cu inserții din mass-media, o traducere ironică și hilară a ceea ce reprezintă jurnalismul de televizor în România. Astfel, tinerii reușesc să vadă în spectacol trei paliere esențiale din viața lor de adolescenți: sistemul de învățământ, sistemul de funcționare mass media și propriile lor temeri și sentimente.